|
|
Adun curajul fărâmă cu fărâmă
Îi pun și un ou să se țină mai bine
Urmează sare, piper, frământări.
Fac focul și cu ochii închiși pun tava-n cuptor.
Aștept să crească încet, încetișor
Iar între timp în liniștea serii
Inspirată de amintirea mării
La flacăra abia licarindă
Adun vise, adun gânduri
Și le conturez ușor pe hârtie
Fără ca nimeni vreodată să știe
De unde vin și unde vor ajunge
De unde mă iau și unde mă vor duce.
Urmez doar lampa și mirosul curajului copt la cuptor.
Iar focul arde-ncetisor.
– 8 decembrie, 2011
E prima poezie de-a mea pe care am publicat-o vreodată undeva. Observ că lungimea versurilor nu are nici o logică, dar eu le înțeleg. Nu cred că o să mai public poezii prea curând, de aceea vă urez poftă buna.
