Gătesc

|
|
Adun curajul fărâmă cu fărâmă
Îi pun și un ou să se țină mai bine
Urmează sare, piper, frământări.

Fac focul și cu ochii închiși pun tava-n cuptor.
Aștept să crească încet, încetișor

Iar între timp în liniștea serii
Inspirată de amintirea mării
La flacăra abia licarindă
Adun vise, adun gânduri
Și le conturez ușor pe hârtie
Fără ca nimeni vreodată să știe
De unde vin și unde vor ajunge
De unde mă iau și unde mă vor duce.

Urmez doar lampa și mirosul curajului copt la cuptor.
Iar focul arde-ncetisor.

– 8 decembrie, 2011

E prima poezie de-a mea pe care am publicat-o vreodată undeva. Observ că lungimea versurilor nu are nici o logică, dar eu le înțeleg. Nu cred că o să mai public poezii prea curând, de aceea vă urez poftă buna.

Gata cu bâlbâiala! Moldovenii vor să vorbească mai bine în public.

Prima sedinta a clubului Top Toastmasters

Tinerii din Moldova sunt gata să atingă culmile succesului, dar înainte de toate încearcă să-și dezvolte abilitatile de orator. Primul club al oratorilor din Moldova s-a deschis acum un an, iar în ultimele șase luni au fost înființate încă două cluburi de artă oratorică în limba română, și unul – în limba engleză. Ideea se extinde și în afara capitalei: la Tighina, Bălți și Ialoveni, iar în luna decembrie va fi organizat și un concurs național de artă oratorică. Membrii cluburilor sunt convinși că prin abilitățile de orator vor putea obține tot ce își doresc: note mai mari, o slujbă mai bună și success în afaceri.

Discursuri structurate, emoții “ca niciodată” și un public care nu condamnă

Am asistat la o ședință a clubului recent înființat Top Toastmasters. Un grup de 18-20 de tineri, îmbrăcați elegant, unii dintre ei la costum, s-au adunat într-o atmosferă mai formală decît probabil sunt obișnuiți pentru a-și îmbunătăți calitățile de orator. Trei dintre ei din timp și-au pregătit minuțios discursurile, au exersat în fața oglinzii, au încercat să-și controleze gesturile și emoțiile. Iar acum scena le aparține. Moderatorul evenimentului, așa-numitul Toastmaster, îi invită câte unul în scenă, le strânge mâna, așa o cere protocolul, și le oferă cuvântul.

Primul vorbitor este Andrei Bușmachiu.El are șase minute pentru a-și ține primul discurs numit “Ice-breaker” (spărgător de gheață), un discurs despre sine.

“Până în clasa a opta, am cercetat în profunzime toate limitele mediocrității.” începe hotărât vorbitorul. Își controlează bine emoțiile și gesturile. Menține contactul vizual cu publicul. “Am fost cel mai profesionist mediocru din comunitatea mea. Nu aveam inițiativă, nu aveam idei și eram zero în plan social, personal și intelectual. Momentul de cotitură a fost atunci când profesoara de matematică a schimbat tot softul și hard discul personalității mele. Ea m-a determinat să descoper fizica, matematica, chimia, așa încât într-un an de zile am deschis un laborator de fizică și chimie în podul casei bunicii mele în care se aflau acumulatoare, casetofoane și radiouri dezasamblate, inclusiv aparatele de bărbierit ale tatălui meu care dispăreau din cauza experimentelor mele.” Aflăm din discursul lui Andrei că prin ambiție a reușit să obțină rezultate incredibile.

Tânărul povestește grațios și alte întâmplări care i-au marcat viața, și urmărește atent cartonașele afișate de time-keeper – persoana care monitorizează durata discursului. După expirarea a 4 minute se ridică cartonașul verde, după cinci minute – galben, iar după șase minute – cel roșu. Din acest moment vorbitorul are 30 de secunde pentru a-și finisa discursul. Regulile sunt stricte. Dacă trece de 6 minute și 30 secunde, vorbitorul este descalificat și nu mai poate obține titlul de cel mai bun orator al serii votat de public. Andrei a vorbit circa șapte minute. Chiar dacă este eliminat din concurs, el și-a dus discursul până la capăt. Publicul aplaudă.

Andrei are 25 de ani, locuiește în Chișinău și este medic stomatolog rezident. El spune că în timpul discursului său a avut emoții foarte mari, “ca niciodată”. Tânărul vede clubul de artă oratorică ca un mijloc de dezvoltare personală, dar și o ocazie de socializare.

Următorul vorbitor este Lilia Cărăuș, o fată drăguță cu un discurs cu totul special. Lilia cu greu își stăpânește emoțiile și în discursul ei recunoaște că este o fire mai retrasă, dar pregătită pentru o schimbare. Într-un limbaj cumpătat și foarte literar Lilia își povestește experiențele. Părea un discurs extras din memoriile unui scriitor cu propoziții precum “frumos dichisită mergeam cu pași grăbiți”, “miros de gutui în plină iarnă”, “preferam să fiu actorul din spatele culiselor”.

Între timp gramaticianul, rolul jucat de un alt membru al clubului, notează greșelile gramaticale ale tuturor vorbitorilor pentru a fi discutate public mai târziu și “corectate”; iar evaluatorii urmează să evalueze fiecare discurs si să propună recomandări.

Nu toate discursurile sunt pregătite de acasă. Câțiva participanți sunt invitați să țină un discurs improvizat la un subiect pe care nu il cunosc din timp. Primul subiect este “Sunteti președinte. Înainte de alegeri trebuie să le spuneți oamenilor că pensiile vor fi micșorate cu 30%. Cum o veți face?” Un alt tânăr pe nume Alexandru este invitat să țină acest discurs care nu poate depăsi 2 minute și 30 de secunde. Publicul se distrează copios și cu greu se abține să nu întrerupă vorbitorul.

Tinerii percep clubul de artă oratorică ca o oportunitate de a se dezvolta.

Anastasia Doagă este elevă în clasa a 12-a la liceul Spiru Haret din capitală. Din luna iunie frecventează Clubul Oratorilor, iar din octombrie și Clubul de artă oratorică Top Toastmasters. Anastasia spune că arta oratorică este cheia succesului ei pentru că după absolvirea liceului ea vrea să studieze dreptul și să devină avocat sau judecător. “La început am întâmpinat dificultăți în a mă exprima în public. Mă blocam. Aveam o idee foarte amplă, dar nu puteam să o exprim, de aceea am mers la cluburi de oratorie, pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de orator. Acum nu mă las copleșită de emoții și încerc să redau până la capăt ceea ce vreau să redau,” dezvăluie Anastasia.

Suntem un popor descurcareț, dar în fața publicului ne cam pierdem

“Era o necesitate să fondăm acest club,” recunoaște Alexandru Bordea, trainer de artă oratorică și unul dintre fondatorii cluburilor Clubul Oratorilor și Top Toastmaster. “În Moldova tot ce înseamnă educație în oratorie lipsește cu desăvârșire, nu se predă nici la școală, nici la facultate, nicăieri. În general suntem un popor destul de descurcăreț. Când vine vorba de povestit bancuri sau cum ne-am petrecut vacanța, suntem cei mai buni oratori, probabil. Dar dacă e vorba despre un discurs în fața publicului la o temă pregătită, aici ne cam pierdem probabil pentru că facem diferență între a vorbi în fața unor prieteni și discursul pe care trebuie să-l ținem în fața unui public mai larg.”

Ideea se extinde și în afara capitalei

Cătălina Iucal, o tânără de 24 de ani, este implicată în toate cele patru cluburi de artă oratorică existente în Moldova. Ea face naveta Chișinău-Ungheni în fiecare sâmbătă pentru a ajuta clubul de artă oratorică din localitatea ei natală să se dezvolte. “Tinerii din Ungheni au un nivel foarte bun și doresc să învețe arta oratorică. Ei au inocența asta de început și foarte multă ambiție.” Cătălina spune că ea și alți membri ai Clubului Oratorilor au fost contactați de tineri din Bălți și Ialoveni care vor să înființeze un astfel de club la ei în localitate. “Solicitările lor este un fapt extraordinar, dar și un semn de alarmă că și oamenii din afara capitalei au nevoie de activități și dezvoltare personală,” spune Cătălina.

La Chisinau arta oratorică se exerseaza si în limba engleză

Sedinta clubului de arta oratorica Toastmaster Club Chisinau. Kate Golovco prezinta un discurs despre meseria de profesor

Mișcarea nu se termină aici. Cei care cunosc limba engleză și vor să-și dezvolte abilitățile de orator în engleză frecventează clubul Toastmasters Club Chișinău, care este primul club de acest gen din Moldova. Media de vârstă ai membrilor acestui club este mai mare, iar unii dintre ei sunt din Statele Unite, Sri Lanca, și Marea Britanie. Participanții acestui club vin din domenii foarte diverse. Unii sunt studenți, alții – profesori, jurnaliști, avocați, manageri, designeri, programiști, etc., iar nivelul de cunoaștere a limbii engleze este unul avansat.

Fondatorul clubului este Nabil Hassim, originar din Sri Lanca si locuitor al Moldovei de 12 ani. Hassim crede ca este absolut necesar ca oamenii din Moldova să aibă ocazia sa exerseze arta oratorică și în limba engleză.

Toastmasters este o organizație internațională de artă oratorică care activează din 1924. Moldova este una dintre puținele țări în care până recent nu exista un astfel de club.

Primul concurs național de artă oratorică va avea loc la 17 decembrie în Chișinău. Tinerii speră că într-o zi vor putea participa si chiar câstiga o competiție internațională de artă oratorică, dar mai mult vor să poată vorbi în public structurat, corect și lejer.

© Marina Vatav și Jurnal de Chișinău

Am observat ca…

… americanii folosesc cuvintele “I” (eu), “me”, “myself” permanent de parca persoana lor e cea mai importanta. Iar moldovenii nu-si dau atat de multa importanta, si folosesc aceste cuvinte cu mult mai rar.

Explicatii literare: In engleza cuvantul “eu” se scrie INTOTDEAUNA cu majuscula – “I”, altfel – comiti o gresala gramaticala.

In limba romana, cuvintul “eu” poate disparea de tot. Nimeni n-o sa-i simta lipsa, pentru ca noi il putem omite.

De exemplu: Sunt gras. Joc fotbal. Imi place de Dan.

In engleza aceste propozitii n-ai cum sa le scrii fara nelipsitul, inconfundabilul “I”.

What makes people happy

Photo by Dumitru Caminschi, "Smile" by Catalina Iucal. Image taken during Toastmasters meeting, Chisinau, Nov 3, 2011

Sunt membru al clubului Toastmasters, unde exersam in engleza arta oratorica. Mai jos este discursul meu despre fericire si ce ne face fericiti.

My birthday passed not too long ago, and for the first time in all the years I’ve been celebrating my birthday, I noticed how many times people wished me happiness. We wish people happiness on their birthdays, weddings, in toasts etc. as if happiness is so important that it becomes the ultimate goal of our lives. But if you ask people what are the things that will make them ultimately happy, most answers will probably be pretty vague.

Pew Research Center did a research on what makes people happy. They asked over 3000 people from all over the US whether they are very happy, somewhat happy, or not happy and then collected more information about each person such as age, income, race etc. The research didn’t take into account psychological factors, just the demographical ones.

Before I share with you the results of the research imagine that I have on my right side a 70 year old woman, who is married, religious and has an average income. On my left side imagine a 30 year old hansom single man who is an engineer. Who of them do you think is happier? The answer may be unpredictable, because when it comes to happiness it doesn’t matter your age, race, gender. The research discovered 3 factors that seem to matter.

One of them is money. There are more very happy people among the richer ones then among the poorer. An interesting fact is that a similar research has been done 30-40 years ago when Americans had twice less money then they have today. The results, however, were the same. It turns out that it doesn’t really matter how much money you have. What matters is whether or not you have more money than the others.

Another “happiness factor” is marital status. 43% of interviewed married people said they are very happy and only 23% of the single ones said so. This ratio has been constant for decades. Since we talk about marriage, let’s talk about kids. At first they thought that people who have kids are happier, but they had not taken into account the marital status. When they finally have, they realized that married people with kids are just as happy as the married people without kids.

And last, but not least, the research proved that there are more happy people among the ones who worship every week, compared to the ones who do it rarely or not at all. Maybe it’s because most religions encourage people to be grateful rather than complain for what they don’t have.

Don’t forget that this research was done in the US, a Western culture, but there is also the rest of the world with different beliefs. Eastern cultures, for example, encourage people to search for happiness inside them versus outside, unlike the Western cultures where happiness is often associated with personal achievement. When you think about searching for happiness within yourself, the entire picture changes, doesn’t it?

Lev Tolstoi said: “If you want to be happy, just be”. Maybe it’s that simple! Maybe all we have to do is decide to be happy right here, right now, and from now on, and disregard all the “happiness factors”.

Blogul tradeaza

Am citit cu mare interes blogul unui prieten pe care credeam ca-l cunosc destul de bine. M-am inselat. In realitate este o fiinta mult mai complexa. Si de ce oameni atit de minunati trebuie sa se ascunda in spatele mastilor pentru a parea cit mai ordinari? De ce sa nu se exprime exact asa cum simt? Si mai ales barbatii. Uneori am impresia ca evita cu orice pret sa se arate vulnerabili sau sentimentali.

Argumente de tipul “barbatii nu pling”, sau “barbatii sunt puternici” nu mai tin. As vrea sa admita cel putin pentru ei insisi ca sunt oameni, iar oamenii au emotii.

Vremea versus Zborul cu Parasuta

Studentii de la Scoala de jurnalism, la aerodromul de linga Vadul lui Voda. Ei urmau sa sara cu parasuta in numele libertatii presei. 22 noiembrie 2008.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Simbata, 22 noiembrie, Studentii Scolii de Jurnalism urmau sa sara cu parasuta in numele libertatii presei.

Scopul lor este de a atrage atentia asupra acestui subiect si a transmite mesajul ”Avem un vis – libertatea presei”. Actiunea a atras atentia mass-media. Postul de televiziune PRO-TV era la fata locului pentru a face un reportaj si a retransmite mesajul studentilor, ziarul “Timpul de dimineata” a dat studenilor “o bila alba” pentru initiativa, curaj si sprijinul acordat luptei pentru libertatea de expresie.

Insa vremea de afara le-a dat planurile peste cap, saritul cu parasuta nefiind posibila din cauza ploii si a vintului puternic care s-au declansat in acea zi.

Vremea rea a aminat saltul cu parasuta, dar nu si visul tinerilor de a simti libertatea cuvintului la ei in tara. Acestia vor continua sa lupte pentru visul lor zi de zi prin materialele pe care le scriu.

Timpul real de aderare a Moldovei la Uniunea Europeana ar fi de 15-20 de ani

Potrivit analistului politic Victor Chirila, Moldova este eligibila si are sanse reale de aderare la Uniunea Europeana (UE) in urmatorii 15-20 de ani. El afirma ca aceasta va fi posibil doar daca Guvernul va intreprinde actiuni calitative in acest sens.

Potrivit lui Victor Chirila motivul pentru care UE s-a extins si va considera extinderea in viitor este problema demografica. UE are nevoie de forta de munca, care devine insuficienta, si de o piata de desfacere cit mai larga, a adaugat el. Pe linga aceasta aderarea tarilor in curs de dezvoltare la UE permite investitorilor europeni sa-si reduca cheltuielile de productie, datorita fortei de munca mai ieftine, impozitelor mai mici si altor factori care beneficiaza intreprinzatorii, a subliniat aceeasi sursa.

“Moldova deja a avut de cistigat din proximitatea cu UE, prin anularea impozitelor pentru exportul marfurilor catre Uniune”, a afirmat Victor Chirila.

In aceste circumstante Moldova este bine plasata geografic si poate fi parte din UE in urmatorii ani, totul depinde de actiunile pe care le intreprinde Guvernul moldovean, a adaugat aceeasi sursa.

NewsIn informeaza ca de la infiintarea UE in 1958 pina in prezent populatia acesteia s-a marit deja de 2 ori, ajungind aproape de 500 de milioane de locuitori. La cei sase membri fondatori ai UE, in cei 50 de ani de existenta, au aderat alte 21 de tari din Europa.

Sondaj de opinie